Emotii...

talizarea emotiilor in noi am privit-o mereu ca un rezultat al evenimentelor prin care am trecut si ne-au afectat intr-un mod sau altul. Am putea sa deschidem ochii mai mult si sa privim in interiorul nostru la emotiile acelea fine carora nu le dam nici o importanta, pentru ca nu avem cu ce experienta sa le asociem. Sunt vibratii care vin si creaza melodicitatea urmatoarei experiente, dar este muzica pe care urechea inconstienta nu o poate auzi si peste care omul grabit sau cuprins in tumultul existentei sale nu o poate observa. Din perspectiva mea as putea spune ca emotiile vin inainte ca omul sa treaca printr-un proces constient denumit "experienta", pentru ca sufletul a trait deja experienta respectiva intr-un alt plan sau la un alt nivel. Sau am putea spune ca omul traieste intr-un fel trecutul sufletului. Mai mult sunt stari pe care ni le insusim desi nu sunt ale noastre, ci ale oamenilor de langa noi, familie, prieteni sau venite din constiinta de masa. Iar atunci cand simturile ni se deschid, devenim mult mai receptivi, captand mult mai usor, ca un burete menit sa absoarba nu doar apa, ci si impuritatile. Inzestrati cu o curiozitate innascuta, ne zbatem sa intelegem conexiunile logice ale acestor trairi, pana cand mintea oboseste, abandonandu-se! De aici, in liniste, se releva intelepciunea lui Eu Sunt, revarsandu-se toata intr-o biblioteca universala la care ne putem conecta cu toti, accesand-o ori de cate ori ne dam voie.

"Calatorii" cu intelepciune tuturor!