Crescand impreuna - transformarea prin relatii

Au trecut peste noi cateva zile intense de transformare la nivel profund, iar tema de baza au fost relatiile: relatiile cu partenerii de cuplu, cu cei mici, cu frati si surori, cu prieteni, parteneri de job sau cunostinte, insa toate au constituit scenariul potrivit pentru remodelarea relatiei cu noi insine, acolo unde fiecare a avut rana cea mai "grozava".

Nu putine au fost momentele de minim, in care mai aveam 5 cm pana cand genunchii sa ne atinga pamantul si sa capitulam, dar rezistenta la emotii era atat de puternica incat aducea cu ea egoul satul de atatea relatii esuate la portul altor mari, decat al celei de la usa noastra: marea Eu vreau asa: ca tu sa ma iubesti, pentru ca si eu te iubesc, Eu vreau ca tu sa imi dai atentie, pentru ca si mie imi pasa de tine, Eu vreau ca tu sa imi acorzi timp, pentru ca si Eu trag de mine sa fac fata in relatia cu tine, dupa atata oboseala din calatoria mea....etc.....copii neascultatori, parinti frustrati; oameni dragi bolnavi, noi - salvatori de suprafata, innecati in furia ca trebuie sa ii ajutam, ca este datoria noastra, nemai avand timp pentru noi insine; relatii de afaceri destramate din decizii luate mai mult din cap, decat din experienta..... toate purtatoare de credinte si tipare vechi de gandire, de mii si mii de vieti, satule si ele sa mai fie parca exprimate intr-o constiinta aflata in schimbare. Daca ai sansa sa ai langa tine un suflet trecut prin aceste experiente, atunci poti sarbatori mai repede intoarcerea la tine, pentru ca el nu va juca jocul aspectelor tale, dar intensitatea va fi invers proportionala cu durata, pe cat de scurt ca episod, pe atat de dureros si epuizant. Insa, daca cei de langa tine sunt mai putin constienti de calatoria lor..., fie bagi gunoiul sub pres, fie totul se distruge intr-o fractiune de secunda, ca apoi sa experimentezi o mare de regrete pentru o alegere facuta pe emotional cand valul era mult sub zero.

De aceasta data destructurarea umanului s-a simtit in plexul solar. Cand intram in aspecte, facandu-le jocul, corpul incepea sa strige la noi : hei, iata indicatorul: cum se simte in plex? Nu prea bine! Deci, ai iesit de pe drum, opreste-te!!! Stop!!! Si uite asa ma punem pe respirat sa imi linistesc emotiile care, odata ce interactionam cu cei de langa mine, se transformau intr-o furie greu de controlat. Foarte multi am incercat sa spunem STOP, desi ne aflam parca pe un butoi cu pulbere gata sa explodeze la fiecare raspuns venit din exterior ce nu convenea nevoilor noastre; foarte multi am dat drumul unei avalanse de cuvinte starnite sa loveasca in afara pentru ca mai apoi sa ne cerem iertare pentru furtul de energie creat, foarte multi am clacat in interior, reprosand propriei divinitatii greutatea acestui proces de destructurare. Omul striga cel mai tare, zbatandu-se cu resurse finale, ochii se inundau in lacrimi cerand mangaierea inimii.

Nu au fost usor, pentru ca zilele au fost legate intre ele nu doar de lumina diminetii inganata cu noapte, ci si de eliberari continue. Si cand credeai ca a trecut punctul de low, a doua zi o luai de la capat cu altceva: intr-o zi cu relatiile de iubire, intr-o zi cu relatiile cu autoritatile, intr-o zi cu relatiile cu copiii. Fiecare zi era sustinuta si perfect creata in scopul eliberarii, daca nu era cineva din casa, tot se creea un personaj nou, necunoscut in aceasta viata, care doar trecand pe langa tine iti aducea acea energie ce se cerea eliberata. Am fi vrut multi sa nu intram in jocul acesta, insa valul era atat de seducator, parca isi baga mana in stomacul nostru intorcand un ceas doar de el stiut acolo, care sa ne seteze pe vibratia si in dimensiunea in care aveam de facut curatenie.

Desi constienti de tot ce se intampla, desi prezenti, parca nu puteam face nimic, nici macar sa respiram profund sau sa cream un spatiu sigur. Mai mult, Acum a fost si mai evident ca totul trebuia rostit in cuvinte, clar si cu voce tare, ca aspectele sa stie ca noi suntem constienti si supra saturati de ele si acum spunem: STOP. Cel putin pentru o parte din noi asa s-au linistit apele.

Cu farama de energie ramasa, turnam acum apa la radacina celor ce au stat in bataia pustii noastre, acceptand sa ne fie alaturi in aceasta calatorie, udandu-i cu o infinita recunoastinta pentru ceea ce au ales sa fie pentru noi Aici si Acum. Reciproc ne asistam unii pe ceilalti, ajutandu-ne sa crestem, fiecare pe rand intram pe unda schimbarii, nimic nu ramane inert, pentru cei ce isi doresc cu adevarat cunoasterea magiei lui Eu Sunt!