Simtiri printre ganduri puse-n randuri.......

Nu as putea spune care este revelatia momentului, dar pentru multe urari primite astazi carora nu le-am raspuns as putea sa explic faptul ca nu mai pot accepta un adevar ce nu imi apartine sau care, cel putin pana acum, nu mi l-am amintit, desi m-am trezit cu un nume cu multa semnificatie vis-a-vis de ceea ce se crede.

Adevarul meu este ceea ce simt si traiesc si care se transforma cu fiece clipa, ziua de ieri in care soarele stralucea, ziua de astazi in care el a ales sa-si inchida fereastra, scuturand uneori picaturi peste flori si culori. Mi se pare fascinanta aceasta legatura a mea cu natura, soarele este cand sunt si eu, parca intr-o stralucire directa cu surasul din coltul buzelor.

De ceva zile, visul a revenit intens in noapte, calatoriile fiind palpabile, dar si revelatiile pe masura. Corpul se activeaza aproape zilnic fara sa fac nimic sau sa cer, insa m-a indrumat sa imi ajut copilul in procesul de vindecare a corpului fizic si asa am facut, rezultatele au fost surprinzatoare, dar si atasamentul fata de el care m-a facut sa-mi aduc simptomele sale in corpul meu fizic. Nu reusesc sau nu vreau sa ma curat, parca mi-ar fi teama sa nu ma curat de el ;-)).... Minunata este natura umana a fiecaruia dintre noi, mai ales atunci cand vorbim despre aspectul de mama.

Daca alegem, totul devine sincronicitate, o pagina dintr-o carte citita intr-un moment din viata in care traiesti experiente similare, o plimbare pe un deal, un inger pe cer, particule de energie ce roiesc in fata si in jurul tau, o floare primita exact cand te inneci in lacrimi, visul unui copil cand ti se aseaza in brate, desi speriat, el nu stie ca ti-a adus confirmarea transformarii atat de profunde.

Ma intreba o fiinta draga mie: '' de ce nu putem trai acei "toti" intr-o comunitate armonios si frumos?"... Nu putem inca, mai sunt valori ce ne trag inapoi prin neaccepatre sau prin nevoia ca lucrurile sa curga intr-o directie dorita de noi, defapt fiecare are un punct mai sensibil, important este sa fim blanzi cu noi si sa curgem cu gratie, nu cu durere, parca ne-am saturat de atat amar....Dar ce am vazut in aceasta noapte este ca viata nu este despre individualitate, ci despre un grup armonios si frumos in care cei prezenti se acordau la o constienta colectiva superioara si emanau o energie prin care trezeau constiinta colectiva de masa, iar ca aceasta sa devina mai puternica in influenta sa asupra celei din urma, era amplificat cu iubire, cu apreciere si recunoastinta profunda pentru orice si oricine.

Multa iubire tuturor si cand va simtiti singuri, luati-va sufletul de mana, creati ceva impreuna, deschideti usi pentru nou, da-ti drumul celor ce nu mai cauta bucuria trairilor comune, zambiti la cer si lasati-va mangaiati de ingeri, impreuna putem canta viata cu senzualitatea ei intr-o noua lume.