top of page

Incursiuni de-a lungul timpului in iubire

  • Cristiana-Georgiana Ruptureanu
  • Jun 4, 2017
  • 2 min read

Partea I.........

M-am oprit sa imi asez gandurile in fire aurii de nisip pentru ca in ele se regaseau intrebari al caror raspuns se rescria mereu, asa cum fiecare val remodeleaza tarmul doar cu o atingere.

Eram in centrul nebuniei, parca intoxicata cu dorul de iubire, pierdusem echilibrul, alunecand imbatata, din centrul florii mele de iasomie, in iuresul dragostei. Nu ma mai interesa sa imi controlez starile, emotiile, procesul. Ma lasam sa simt, sa ma simt in vortexul trairilor interioare, auzeam doar apa cum saruta pamantul si strigatul unui pescarus. As fi vrut sa rad, sa iubesc, sa te iubesc, as fi vrut sa fac dragoste. Oooo.... dulceata amara a vietii, as fi vrut sa ma las sa alunec in bratele tale, simtindu-ti mirosul pielii tale amestecat cu sarea din mare si flori de nu-ma-uita.

Din cauza iubirii umane, mi-am pierdut parca suveranitatea, infuzandu-ma cu ea in fiecare celula. Am devenit o straina pentru mine, ametita de senzualitatea iubirii, am pierdut drumul catre acasa. Trupul tau devine mai apetisant, mai dezgolit, ametindu-ma, imi devenea imposibil sa mai stiu cine esti tu, cine sunt eu, cine este cel iubit si cine este cel care iubeste. Ah.......aceasta iubire care pare ca te umileste privita din alta perspectiva.... Cand o traiesti, saruti fiecare incuietoare a firii celuilalt, neavand de ales, noi, iubitii, nu avem de ales cand intram in jocul ei, construim piedestale vrajiti de energia ei ademenitoare, intrebandu-ne mereu iubita/ul: ma iubesti mai mult decat te iubesti pe tine? Iar iubitul/a raspunde: as muri pentru mine si as trai pentru tine, mi-as dezbraca personalitatea, transmutandu-mi firea in cea mai dulce aroma pe care tu o indragesti, sunt aici pentru tine, pentru tot restul timpului.....mi-am uitat invatamintele si placerile, devenind acum dintr-un atotcunoscator al vietii tale, un invatacel doritor sa deprinda, sa soarba paharul cu vin in care se afla esenta iubitei. Mi-am pierdut puterea parca in iuresul acestei furtuni atat de placute, de fapt ti-am oferit-o pentru a mi se parea si mai dulce regasind-o in tine, ori de cate ori tu mi-o ofereai. Asa simteam ca ma iubesc pe mine, iubindu-te pe tine.


Continuare...............

Comments


bottom of page