Incursiuni de-a lungul timpului in iubire

Partea a II-a

Si m-am strecurat pe malul marii printre oameni, incercand sa nu-ti aud decat tie vocea, pentru ca iubirea aceasta atat de arzatoare ma facea sa imi doresc sa fim doar noi doi si plaja.

Te doresc atat de mult! Te doresc mai mult decat imi doresc sa mananc sau sa beau, mai mult te-as sorbi pe tine cu fiecare picatura de ploaie ce iti atinge pielea atat de catifelata. Mintea mea, trupul meu, simturile mele, inima mea sunt flamande dupa gustul tau dulceag, sarat si cu nuantele parfumului tau de iasomie. Te simt in inima mea si ma desfat cu aceasta bucurie, dar ce ciudat ca simt tristetea in acelasi timp, pentru ca te simt si in inima universului intreg. Cred ca incep sa imi iubesc si gelozia, asteptand cuminte, dar pe rug, in tacere, dar in valvatai interioare, un semn din partea ta ca ma doresti, ca imi apartii. Am alunecat pana in infern pentru tine, creandu-mi proriul foc al purificarii, dar mi-a luat ceva timp pana sa deschid ochii hipnotizati de prezenta ta ca sa imi vad jocul. Tu, fiinta sublima, zeu al erosului, cer al iubirii mele, ma las sa curg ca un rau in valea ta, spalandu-ti fiecare piatra murdara. Tu, rasarit si apus de soare, creezi dependenta intre culorile dintr-o pictura ce nici macar nu se picteaza singura. Cat de flamanda este iubirea aceasta, inghitind tot ce inseamna Eu!!!

Ne-am contopit aprig, cu o dorinta ce ar fi creat lumi intregi, nestiind ca asa incepeam sa stingem pasiunea de a ne avea, de a ne apartine si de aici am inceput jocul dualitatii, e drept ca dupa ceva timp. Pana acolo ne-am jucat de-a indragostiti, de-a sufletele pereche, de-a flacarile gemene, de-a salvatorii si victimele, de-a abisul si curcubeul, de-a trairea si visarea, de-a noi si de-a teatrul, de-a masca si de-a autenticul si toate le-am jucat cu atata daruire, iubire si chemare, incat am ajuns sa le credem insusindu-ni-le.

Continuare.....