Perla...

Si-am cunoscut un om candva Parea o perla dintr-o mare. Cu zambetul te bucura Si cu prezenta sa stralucitoare.

Cu trupul sau de Prometeu, Face cuvantul sa tresara. Si cand vorbeste de-al sau Dumnezeu Creatia intreaga se infioara.

Cu pasul sau mai apasat, Sadeste-n inimi iar speranta, Tinand de mana si de brat, Pe-orcine din aceasta viata.

El daruie din al sau har Iubire multa printr-o imbratisare.... Spaland dureri si mult amar, Greul devine o visare.

Si se vor scrie multe despre el Si multe vor ramane-n fapte, Ca ruga sa pentru copii, Ce n-a-ncetat nicicand in noapte.

dedicata unui om drag ce mi-a daruit curaj si incredere, ce nu m-a judecat si nu mi-a pus etichete, ce m-a pretuit asa cum m-a intalnit, plin de iubire si intelepciune, de umor si de efervescenta.... multumesc !