Teiul

Si-a inflorit un tei pentru intaia oara,

Plecandu-si ramuri chiar la fereastra mea.

Imi umple templul cu mirosul sau de primavara,

Fiind strajerul meu cand ziua se ingana cu noaptea.

Parfumul sau puternic ma imbata,

Inima-l simte tare exaltata.

Trezeste-n mine simtirea adormita.

Parca as fi de un copac iubita.

Ma duce catre lumile-nstelate,

Pe ramul lui m-alinta-n miez de noapte.

Din flori imi impleteste o cununa,

Spotind suav si dulce: noapte buna!

Ma gadila cu-arome minunate,

Ma-mbie in taramuri fermecate.

Ma las s-alunec in visare toata.

Esenta lui deschide o noua poarta.

Pasesc gingas sa nu-i strivesc sarutul.

N-a vrut ca talpa sa-mi atinga lutul.

Altar de frunze asterne in calea mea,

Cu flori de tei vesmintele-mi tesea.

Si varsa-n mine intreaga-i nemurire,

Soptindu-mi sincer cu a lui iubire

Ca viata este despre libertate

Iar bucuria s-o gasesc in toate.